Terapie Fascială

“Din punct de vedere anatomic, FASCIA este un ţesut conjunctiv, aşa cum sunt multe ţesuturi conjunctive în trupul nostru, adică: muşchi, vase de sânge, nervi, etc – doar că apărând atât de devreme în dezvoltarea corpului uman, îmbracă toate celelalte structuri din trupul nostru. Dispusă preponderent longitudinal în corpul nostru, acest ţesut este continuu, fără întrerupere şi se dispune dinspre mare înspre structuri tot mai mici într-o matrice 3D a întregului nostru corp. Seamănă cu un tub în care se află alt tub şi apoi altul, din ce în ce mai mic până chiar la nivel de celulă. Dacă ne gândim că în componenţa fasciei intră colagenul, reticulina, elastina, deci elemente “elastice”, începem să intuim câteva funcţii.
Elementele elastice ale fasciei sunt prinse într-o masă gelatinoasă, numită substanţă fundamentală. Intuim, așadar, o altă funcţie a fasciei: aceea de a asigura lubrifierea ţesutului pe care îl îmbracă. Astfel, structurile care intră unele cu altele în contact, alunecă unele peste celelalte fără efort şi fără uzură, datorită fasciei.
Fascia face ca întreg corpul nostru să lucreze unitar şi continuu. În mod normal, fascia este o structură “fluidă”, care se mişcă continuu, liberă, pe toate direcţiile: în sus, în jos, diagonal, stânga, dreapta. Această mişcare vine în întâmpinarea diverselor acţiuni din corpul nostru, în sensul de a le face optime cu consumul cel mai mic de energie. Putem intui că o traumă în corpul nostru, oriunde localizată, va aduce restricţii de libertate de mişcare pe direcţiile de acţiune ale fasciei, în zona traumatizată, iar efectele acestei restricţionări locale vor fi resimţite în fascia din întregul nostru corp.
Mai trebuie ştiut că, la nivelul fasciei, sunt plasaţi un număr imens de receptori senzoriali, care au ca scop trimiterea către sistemul nervos central a informaţiilor privind starea la un moment dat a zonei deservite de aceştia. Un alt aspect de punctat în ceea ce priveşte fascia, este acela de a înmagazina şi memora stări emoţionale dar, trebuie reţinut că procesul apare în toate celulele corpului nostru. Acest aspect se datorează faptului că suntem 75% apă iar cercetările mai vechi – cele ale Henri Coandă – sau mai noi – cele ale lui Masaru Emoto – au pus în evidenţă capacitatea apei de a memora diversele influenţe subtile cu care interacţionează. Astfel, starea noastră interioară, stresul de zi cu zi, traumele emoţionale de orice fel, etc, impregnează apa din noi, inclusiv pe cea din fascie.”